Sfinții Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet și Andronic
Pe 30 iulie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cinci din cei șaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului, toți strâns legați de misiunea Sfântului Apostol Pavel și de primele decenii ale propovăduirii Evangheliei în lumea greco-romană.
Sfântul Apostol Sila este pomenit în cartea Faptele Apostolilor ca unul din bărbații vestiți în rândul fraților din Ierusalim. La Sinodul Apostolic din 50 d.Hr., a fost trimis împreună cu Sfântul Pavel și Barnaba la Antiohia pentru a vesti hotărârile sinodului privitoare la netăierea împrejur a neamurilor. A însoțit pe Sfântul Pavel în cea de-a doua călătorie misionară, mergând prin Siria, Cilicia, Macedonia și Grecia. Împreună, Pavel și Sila au suferit bătaie și închisoare la Filipi, dar în mijlocul nopții au cântat imnuri lui Dumnezeu, iar un cutremur a deschis ușile închisorii. A fost hirotonit episcop în Corint.
Sfântul Apostol Silvan a însoțit pe Sfântul Apostol Petru, care îl amintește în Epistola I Petru: "Prin Silvan, fratele credincios, v-am scris." A slujit și alături de Sfântul Pavel. A fost rânduit episcop al Tesalonicului și a primit moartea muceniciei.
Sfântul Apostol Crescent este menționat de Sfântul Pavel în Epistola a II-a către Timotei, trimițindu-l la propovăduire în Galatia, iar din Galatia a mers în Galia (Franța de astăzi), purtând Evanghelia până la marginile apusene ale lumii romane. A pătimit mucenicește în vremea împăratului Traian (98-117).
Sfântul Apostol Epenet este primul creștin din Asia convertit de Sfântul Pavel, amintit cu dragoste în Epistola către Romani: "Închinați-vă lui Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei pentru Hristos." A fost hirotonit episcop al Cartaginei.
Sfântul Apostol Andronic este rudă cu Sfântul Pavel și este menționat în Epistola către Romani: "Închinați-vă lui Andronic și Iuniei, rudeniile mele și împreună-robiții mei, care sunt vestiți între Apostoli și care mai înainte de mine au crezut în Hristos." A propovăduit în Panonia și a primit cununa muceniciei. Este prăznuit și deosebi la 17 mai.
Tropar, glasul 3: Sfinților Apostoli, rugați pe milostivul Dumnezeu să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.
Sfântul Sfințit Mucenic Valentin, episcopul Umbriei
Într-un ținut al Italiei numit Umbria, în cetatea Interamna, Sfântul Valentin era episcop, având de la Dumnezeu darul tămăduirilor: vindeca bolile oamenilor prin rugăciune și prin chemarea numelui lui Iisus Hristos, întorcându-i pe cei necredincioși de la idoli spre Dumnezeu, într-o vreme în care împărații păgâni stăpâneau Apusul și Răsăritul și prigoneau creștinii.
Trei tineri filosofi elini din Atena, Procul, Efiv și Apolonie, veniseră la Roma să învețe filosofie și limba latină de la ritorul Craton. Unul dintre fiii acestuia, Herimon, se îmbolnăvise atât de cumplit încât spatele i se gârbovise, cu capul între genunchi, fără ca vreun doctor să-i poată aduce alinare timp de trei ani. Un tribun pe nume Fronton, al cărui frate fusese vindecat de episcopul Valentin, l-a sfătuit pe Craton să-l cheme pe sfânt.
Valentin a venit la Roma. Când Craton i-a oferit jumătate din averea lui pentru vindecarea fiului, sfântul a refuzat plata și i-a cerut în schimb credința: doar dacă Craton va crede în Hristos, fiul se va tămădui. Craton s-a împotrivit la început, spunând că nu poate crede ceea ce nu a auzit sau văzut niciodată, dar Valentin i-a vorbit despre Nașterea din Fecioară, despre minunile și Învierea lui Hristos. Înduplecat, Craton a făgăduit că se va boteza împreună cu toată casa lui, dacă fiul se va face sănătos, iar cei trei tineri filosofi au făgăduit același lucru.
Valentin s-a închis singur, o noapte întreagă, în rugăciune alături de bolnav, culcat pe rasa lui de păr. La miezul nopții a strălucit o lumină cerească în încăpere, iar până în zori Herimon s-a ridicat pe deplin sănătos, lăudând pe Dumnezeu cu glas mare, el care de trei ani nu mai scosese decât gemete. Craton, toată casa lui, precum și Procul, Efiv și Apolonie s-au botezat.
Herimon și cei trei tineri au rămas ucenici ai lui Valentin, aducând la credință mulți alți tineri scolastici din Roma. Printre cei aduși la credință prin ei s-a numărat Avundie, fiul eparhului cetății, care s-a botezat și a mărturisit deschis, cu aprindere de suflet, că este robul lui Hristos. Tatăl lui și ceilalți senatori, umplându-se de mânie, l-au prins pe Valentin, l-au bătut fără cruțare și au încercat să-l silească la închinarea de idoli. Sfântul a răbdat muncile bucurându-se că se învrednicește să pătimească pentru Hristos, iar din temniță îi întărea pe ucenicii care veneau la el. Aflând că Valentin continuă să întărească în credință pe cei ce-l vizitau, eparhul s-a mâniat, l-a scos din temniță noaptea și i-a tăiat capul.
Ucenicii lui, Procul, Efiv și Apolonie, i-au luat trupul, l-au dus la Interamna și l-au îngropat cu cinste, în afara cetății, pe o bucată mică de pământ pe care au cumpărat-o. Au rămas lângă mormânt zi și noapte, în post și rugăciune, iar mulți credincioși și necredincioși veneau la ei să asculte propovăduirea lui Hristos.
După o vreme, aflând de aceasta, Leontie, dregătorul cetății, i-a prins pe cei trei și i-a închis. Temându-se că poporul, care-i iubea, i-ar putea elibera cu forța dacă i-ar judeca ziua, a poruncit să fie uciși noaptea. Așa au primit și ei cununa muceniciei. Avundie, fiul eparhului Romei, care se aflase acolo la prietenii lui, aflând de uciderea lor, i-a jelit și le-a îngropat trupurile cu cinste, lângă mormântul lui Valentin, învățătorul lui.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite Mucenice Valentin, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.