Sfânta Mare Muceniță Hristina
Sfânta Mare Muceniță Hristina era din cetatea Tirului din Fenicia și a trăit pe vremea împăratului Septimiu Sever (193-211). Tatăl ei, Urban, era general și mare dregător al cetății, om de neam și autoritate, dar închinat cu totul idolilor. Când Hristina a crescut și a ajuns la frumusețe deosebită, tatăl a hotărât s-o închidă în cel mai înalt turn al palatului său, departe de privirile lumii, și a așezat acolo zeii lui din aur și din argint, rânduind-o să le aducă zilnic tămâie.
Hristina, privind pe fereastra turnului cerul, stelele și toată frumusețea creației, a început să cugete în sine că niște idoli neînsuflețiți, lucrați de mână omenească, nu pot fi Dumnezeu. A început să se roage Ziditorului văzut prin făpturile Sale. Un înger i s-a arătat și i-a descoperit credința creștină, tainele Sfintei Treimi și Evanghelia lui Hristos. Hristina a sfărâmat toți idolii tatălui său și a împărțit aurul și argintul din care erau făcuți la săraci. Furioasă, tatăl a bătut-o cu mâna sa peste față și a aruncat-o în temniță, fără hrană. Îngerii Domnului o hrăneau acolo. A fost aruncată în mare cu pietre legate de gât; un înger a rupt legăturile și a purtat-o pe apă, botezând-o. A fost aruncată pe o roată de fier cu foc dedesubt, dar rugăciunea ei a stins focul. Tatăl Urban a murit în mijlocul chinuirii ei; i-au urmat doi alți dregători, Dion și Iulian, care i-au aplicat la rândul lor chinuri fără de număr: au aruncat-o în cuptor cu foc, au pus șerpi să o muște, i-au tăiat sânii, i-au smuls limba. Ea a rămas nevătămată prin puterea lui Hristos de câte ori a venit moartea.
La urmă, Iulian a dat poruncă să fie ucisă cu săgeți. Doi ostași au tras săgețile, una a rănit-o mortal. Hristina și-a dat sufletul lui Hristos, primind cununa muceniciei. Sfintele ei moaște se cinstesc în toată lumea creștină.
Tropar, glasul 4: Mielușeaua Ta, Iisuse, Hristina, strigă cu glas mare: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sfântul Mucenic Ermoghen
Totodată, azi se face pomenirea Sfântului Mucenic Ermoghen, altul decât Sfântul Mucenic Ermoghen, prietenul Sfântului Mucenic Mina din Alexandria, prăznuit la 10 decembrie. Cel pomenit azi este un mucenic creștin din primele veacuri. Menologhionul notează despre el un singur amănunt al pătimirilor sale: a primit cununa muceniciei prin dezrădăcinarea tuturor dinților, un chin rar întâlnit în viețile sfinților, care ilustrează cruzimea prigonitorilor și răbdarea de neclintit a mucenicilor. Prin această suferință extremă și-a dat sufletul lui Hristos.