Sfântul și Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul
Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul este cel mai mare prooroc al Vechiului Testament după Moise, singurul om din Scripturi căruia i s-a dat puterea de a închide și a deschide cerurile, cel care a apărat cu prețul vieții cinstirea lui Dumnezeu cel Adevărat împotriva valului idolatriei, cel ce a stat alături de Moise la Schimbarea la Față a Mântuitorului pe Muntele Tabor, și cel ce va fi înaintemergătorul celei de-a doua veniri a lui Hristos. Nu a trecut prin moarte, ci a fost răpit la cer cu trupul în car de foc. El este singurul sfânt al Vechiului Testament prăznuit cu o zi de cruce în calendarul Bisericii Ortodoxe.
Se trăgea din Tesva Galaadului, cetate dincolo de Iordan, în apropierea Arabiei, din seminția lui Aaron, din care se alegeau preoții lui Israel. Era fiul preotului Sovah. Chiar la nașterea lui, tatăl său a văzut bărbați cu haine albe vorbind cu pruncul și înfășurându-l în foc; preoții de la Ierusalim i-au tâlcuit vedenia: "Nu te teme, că locașul copilului va fi lumină." A crescut în dragostea față de Dumnezeu și în lupta împotriva închinării la idoli.
A trăit și a proorocit în veacul al IX-lea î.Hr., în Regatul de Nord al lui Israel, în vremea regelui Ahab și a soției lui, Izabela feniciana, care introdusese cult oficial al zeului Baal și ucidea proorocii lui Dumnezeu. Ilie a mustrat cu curaj pe rege înaintea întregului popor. A proorocit secetă și a închis cerul trei ani și șase luni, până ce poporul s-a căit. A stat ascuns lângă pârâul Cherit, unde corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și seara. Ducând-se apa, Dumnezeu l-a trimis la văduva din Sarepta Sidonului, unde a împlinit minunea făinii și a untdelemnului care nu se isprăveau și a înviat pe fiul văduvei din morți.
Marea lui biruință a venit la Muntele Carmel, unde a adunat tot Israelul și a pus proba decisivă: proorocii lui Baal, în număr de patru sute cincizeci, să cheme focul de sus peste jertfa lor; și Ilie va chema el singur pe Dumnezeul lui Israel. Proorocii lui Baal au strigat, au dansat, s-au tăiat cu cuțitele de dimineață până seara, fără niciun răspuns. Ilie a ridicat jertfa lui, a turnat apă de trei ori peste ea până s-a umplut și șanțul din jur, a îngenuncheat și s-a rugat. Focul Domnului a coborât și a mistuit jertfa, lemnele, pietrele, pământul și apa din șanț. Tot poporul a căzut cu fața la pământ, strigând: "Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!" Cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal au fost uciși în acea zi.
Izabela, furioasă, l-a amenințat cu moartea. Ilie a fugit în pustie, epuizat și deznădăjduit, și a cerut Domnului să moară: "Destul este, Doamne; ia sufletul meu!" Îngerul Domnului i-a adus pâine coaptă pe jăratec și un urcior cu apă, trezindu-l cu blândețe: "Scoală-te și mănâncă, că lungă este calea ce stă înaintea ta." S-a ridicat, a mâncat și a mers în puterea acelei mâncare patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Muntele Horeb, unde Dumnezeu i S-a arătat nu în vânt, nu în cutremur, nu în foc, ci în "glasul blând și subțire."
A primit de la Dumnezeu poruncă să ungă regi și să-l cheme pe Elisei ca ucenic și următor al său. Când regele Ahab și Izabela l-au ucis pe Nabot săracul pentru a-i fura via, Ilie l-a mustrat pe rege cu cuvinte aspre și a proorocit pedeapsa. Câtă vreme a trăit, a biruit orice prigonitor.
La capătul vieții pământești, pe malul Iordanului, Sfântul Ilie a lovit apa cu mantia lui și s-a despărțit în două, și au trecut amândoi pe uscat, el și Elisei. Atunci un car de foc cu cai de foc i-a despărțit, și Ilie s-a suit la cer în vâltoarea unui vânt de foc. Elisei a văzut aceasta și a strigat: "Părintele meu, părintele meu, carul lui Israel și călăreții lui!" A ridicat mantia lui Ilie căzută și s-a întors, moștenind duhul întreit al dascălului său. Tradiția Bisericii, întemeiată pe cuvintele profeților și ale Apocalipsei, spune că Sfântul Ilie va reveni înainte de a doua venire a lui Hristos, ca înaintemergător, împreună cu Enoh, și vor pătimi atunci mucenicia pe care moartea nu o ceruse de la ei în Vechiul Testament.
Pe Muntele Tabor, la Schimbarea la Față a Mântuitorului, Sfântul Ilie s-a arătat alături de Moise în strălucire cerească, vorbind cu Hristos despre Patimile ce urmau să vină.
Tropar, glasul 4: Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea mergător înainte al venirii lui Hristos, Ilie slăvitul, care a trimis de sus lui Elisei har, bolile alungă și pe cei leproși curățește; pentru aceasta și celor ce-l cinstesc le izvorăște tămăduiri.