Calendar Creștin Ortodox 2026
Sinaxar

2 Iulie

Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne; Sf. Voievod Ștefan cel Mare; Sf. Ier. Iuvenalie, arhiepiscopul Ierusalimului; Sf. Ier. Ioan Maximovici

Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne

Pe 2 iulie, Biserica Ortodoxă prăznuiește mutarea veșmântului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Nazaret la Constantinopol și așezarea lui în biserica Vlaherne, eveniment petrecut în vremea împăratului Leon cel Mare (457-474).

Doi patricieni din Constantinopol, Galvie și Candid, au plecat în pelerinaj la Ierusalim și în Galileea. Oprindu-se peste noapte în casa unei bătrâne văduve, au văzut că într-o cameră alăturată se adunau mulți oameni bolnavi și suferinzi în jurul unei racle, aprinzând lumânări și tămâiind. Intând cu mare evlavie, au văzut racla în care era păzit cu cinste sfântul veșmânt al Maicii Domnului, în jurul căreia ardeau mulțime de lumânări și era bună mireasmă de aromate. Minunile ce se săvârșeau acolo i-au umplut de negrăită bucurie. Au hotărât să aducă această comoară la Constantinopol. Au comandat unui meșter o raclă identică după măsuri și felul lemnului, au pus racla goală în locul celei cu veșmântul și au adus veșmântul cu ei.

Ajungând la Constantinopol, au așezat mai întâi sfântul veșmânt într-un metoc al lor la Vlaherne. Minunile petrecute acolo l-au înștiințat curând pe împăratul Leon cel Mare, care s-a umplut de bucurie și a ridicat o biserică mare la Vlaherne, unde a fost depus cu slavă și cu prăznuire sfântul veșmânt al Maicii Domnului. Vlaherne era un cartier al Constantinopolului, la malul portului corăbiilor. Sfânta Icoană a Maicii Domnului de la Vlaherne și veșmântul ei au ocrotit Constantinopolul în numeroase împrejurări primejdioase de-a lungul istoriei. Veșmântul se mai păstrează astăzi în Georgia, la Zugdidi, unde în fiecare an pe 2 iulie este purtat în procesiune și venerat de credincioși.

Tropar: Prăznuim astăzi preaslăvita aducere a cinstitului veșmânt al Maicii Domnului și cu bucurie strigăm: Bucură-te, ceea ce ești pururea mijlocitoare pentru sufletele noastre.

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

Pe 2 iulie, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt al Moldovei, apărătorul credinței și al neamului, cel mai de seamă ctitor de lăcașuri sfinte din istoria românilor.

Ștefan s-a născut la Borzești, fiu al Voievodului Bogdan al II-lea și al Doamnei Oltea, care mai târziu a intrat ea însăși în monahism cu numele Maria. A urcat pe tronul Moldovei în 1457 și a domnit patruzeci și șapte de ani, până la 1504. A purtat treizeci și șase de bătălii, zdrobind oștile otomane, tătare, ungurești și poloneze, apărând Moldova și prin ea întreaga creștinătate europeană de înaintarea islamului. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "atlet al lui Hristos." Cea mai strălucită biruință a rămas bătălia de la Vaslui (Podul Înalt, 10 ianuarie 1475), unde a nimicit o oaste otomană de peste o sută de mii de oameni cu mult mai puțini ostași moldoveni. Vestea victoriei a cutremurat toată Europa creștină.

Evlavia voievodului s-a arătat mai ales prin ctitoriile sale. A ridicat sau a refăcut patruzeci și patru de mănăstiri și biserici după fiecare victorie importantă, mulțumind lui Dumnezeu Dătătorul biruinței. Joia Mare din fiecare an pășea desculț de la Suceava la Mănăstirea Putna. A dăruit moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava în raclă de argint. Înmormântat la Mănăstirea Putna, ctitoria sa de suflet, a lăsat poporului o moștenire de credință și demnitate neegalată. Papei și cronicilor externe le-a rămas "cel mai mare și mai viteaz dintre principii lumii." Poporul l-a cinstit sfânt de la moartea sa. Sfântul Sinod al BOR l-a canonizat în 1992, cu zi de prăznuire la 2 iulie, data trecerii sale la Dumnezeu în 1504.

Tropar: Apărător neînfricat al credinței și patriei străbune, mare ctitor de locașuri sfinte, Ștefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească din nevoi și din necazuri.

Sfântul Ierarh Iuvenalie, arhiepiscopul Ierusalimului

Sfântul Iuvenalie a fost Patriarh al Ierusalimului între anii 420 și 458, în epocile marilor controverse hristologice și ale marelui înfloriri monahale în Palestina. A slujit în anii în care în pustia Iudeii străluceau sfinți ca Eftimie cel Mare, Teodosie Chinoviarhul, Gherasim de la Iordan și mulți alții.

S-a aflat în centrul disputelor dogmatice ale veacului. La Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), a stat alături de Sfântul Chiril al Alexandriei condamnând erezia lui Nestorie, care refuza Maicii Domnului titlul de Născătoare de Dumnezeu. La Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), a participat la condamnarea ereziei monofizite a lui Eutihie și Dioscor, care confundau cele două firi ale lui Hristos. Revenind la Ierusalim, s-a confruntat cu o gravă criză: monofiziții l-au alungat din scaun și au pus în locul lui pe ereticul Teodosie, care a persecutat cu cruzime pe clericii ortodocși din Palestina. Iuvenalie s-a dus la Constantinopol, la împăratul Marcian, iar cu ajutorul ostașilor imperiali a putut reveni la Ierusalim și a păstorit până la moartea sa în 458.

Sfântul Ierarh Ioan Maximovici

Sfântul Ierarh Ioan Maximovici, arhiepiscopul de Shanghai, Bruxelles și San Francisco, este unul din marii sfinți ai veacului al XX-lea, un om în care s-au reunit rugăciunea neîncetată, grija față de cei suferinzi, nebunie pentru Hristos și puterea facerii de minuni.

S-a născut la 4 iunie 1896 în satul Adamovka din regiunea Harkov a Rusiei, cu numele Mihail, dintr-o familie nobilă. Era un copil bolnăvicios și blând, iubitor de icoane și de Viețile Sfinților, petrecând verile la mănăstiri. Episcopul Teofan al Poltavei, un vestit ascet, i-a rămas model de sfințenie toată viața. La școala de cadeți din Poltava, mai târziu la Facultatea de Drept din Harkov, și-a format caracterul și erudiția. Revoluția bolșevică l-a silit să emigreze, ajungând în Serbia. A studiat la Facultatea de Teologie din Belgrad. Mitropolitul Antonie Hrapovitki l-a tuns în monahism, dându-i numele Ioan după un sfânt din neamul său, și l-a hirotonit ieromonah. Sfântul Nicolae Velimirovici, văzând vietuirea lui extraordinară, l-a trimis ca profesor la Seminarul din Bitolia (1929-1934), spunând ucenicilor: "Dacă vreți să vedeți un sfânt în viață, mergeți la Bitolia, la părintele Ioan."

În 1934 a fost hirotonit episcop de Shanghai. Acolo, nu dormea niciodată întins, ci îngenuncheat sau pe podea, petrecea nopți întregi în rugăciune, mergea zilnic prin spitale cercetând pe bolnavi și îngenunchind la patul lor. A întemeiat orfelinatul Sfântul Tihon de Zadonsk pentru copiii rămași fără părinți. Sfântul Ioan Maximovici nu purta încălțăminte și nu se preocupa de aspectul exterior. Când comuniștii au cucerit China, a scos din Shanghai pe mii de refugiați ruși, ducându-i prin insule ale Pacificului până la libertate. A slujit apoi în Europa Occidentală (Paris, Bruxelles), mai apoi în San Francisco. S-a mutat la Dumnezeu pe 2 iulie 1966, la Seattle, imediat după săvârșirea Sfintei Liturghii. Moaștele lui sunt nestricăcioase și se află la Catedrala Sfintei Fecioare Bucuria Tuturor Scârbiților din San Francisco. A fost canonizat în 1994 de Biserica Rusă din Afara Rusiei și recunoscut de toate Bisericile Ortodoxe.