Sfânta Mare Muceniță Marina
Sfânta Mare Muceniță Marina este una din cele mai cinstite sfinte ale Ortodoxiei și una din puținele mucenițe cărora li s-a dat titlul de "Mare Muceniță." Era din Antiohia Pisidiei din Asia Mică, fiica unuia pe nume Edesim, slujitor al templelor idolești. Mama ei a murit la scurt timp după naștere, iar tatăl a dat-o în grija unei femei dintr-un sat din afara cetății. Acea femeie era creștină și i-a vorbit cu drag despre Hristos.
La vârsta de doisprezece ani, Marina a aflat de la creștinii din sat de Evanghelie și inima ei s-a aprins de dragoste față de Mântuitorul. A primit botezul în ascuns și a hotărât să rămână fecioară, închinând toată viața lui Hristos. Tatăl ei, Edesim, aflând că Marina crede în Hristos, a urât-o și a socotit-o nu ca pe fiica lui, ci ca pe o străină. La vârsta de cincisprezece ani a fost pârâtă dregătorului cetății, Olibrie, că nu se închină zeilor. Prins de frumusețea ei rară, Olibrie a dorit s-o ia de soție cu condiția să se lepede de Hristos. Marina a refuzat cu curaj, mărturisind: "Marina mă cheamă, cred în Iisus Hristos, Domnul meu." Olibrie a poruncit să fie dezbrăcată, întinsă la pământ și bătută cu varge fără milă, încât pământul s-a înroșit de sânge. Poporul care privea plângea de jalea ei. Ea însă nu a slăbit, ci privea spre cer și se ruga.
Aruncată în temniță, noaptea i s-a înfățișat în chip de balaur diavolul, vrând s-o înfricoșeze. Marina l-a prins cu mâna, l-a zdrobit cu un ciocan și l-a rușinat cu semnul Sfintei Cruci, alungând-ul. De aceea în unele icoane Sfânta Marina este reprezentată cu un ciocan în mână și cu un diavol sub picioare. A doua zi, scoasă din nou la judecată, a fost supusă la torturi cumplite: pironită cu piroane, strujeată cu unelte ascuțite, arsă cu torțe. Martorii care priveau aceste chinuri au crezut în număr mare în Hristos. Tăria ei a convertit mulțime de suflete. La urmă, Olibrie a dat poruncă să i se taie capul, și astfel Sfânta Marina a primit cununa muceniciei, pe la 270 d.Hr. Ea este prăznuită în fiecare an pe 17 iulie, dată la care este cinstită și la Biserica „Sfântul Sava” din Iași, unde se află părticele din sfintele sale moaște.
Tropar, glasul 4: Mielușeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu glas mare: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Eufrasie, episcopul Ionopolei
Sfântul Ierarh Eufrasie a fost episcop al cetății Ionopolis din Pont (Paphlagonia), un locaș al Bisericii din Asia Mică, pomenit de Biserică pe 17 iulie. A păstorit turma credincioșilor din cetatea sa cu evlavie și smerenie, viețuind în curăție și în dreapta credință. S-a învrednicit de darul facerii de minuni și a slujit cu râvnă Biserica lui Hristos, lăsând în urma sa amintirea unui ierarh drept și iubitor de Dumnezeu. A trecut la Dumnezeu cu pace, adăugându-se în rândul sfinților ierarhilor Bisericii.