Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei
Pe 10 iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinților patruzeci și cinci de Mucenici din cetatea Nicopole din Armenia, care au primit cununa muceniciei pe la anul 319, în vremea împăratului Liciniu (308-324), co-regent cu Constantin cel Mare în Răsărit.
În cetatea Nicopole, deși prigoanele erau crunte și creștinii prinși erau omorâți, numărul celor ce credeau în Hristos creștea fără încetare. Credința luminase și cugetele câtorva căpetenii ale cetății, care își mărturiseau credința fără frică: Leontie, Mavrichie, Daniil, Antonie și Alexandru. Împăratul Liciniu dăduse poruncă în toată stăpânirea sa ca toți creștinii care nu vor vrea să se închine zeilor să fie chinuiți și uciși, iar averile lor să fie luate spre zidirea templelor idolești.
Câteva zeci de creștini s-au sfătuit să nu aștepte să fie prinși de păgâni, ci să meargă ei înșiși de voie la judecată și, mărturisind numele lui Hristos, să se dea la muncire. Procuratorul Lisiu, impresionat de curajul lor, le-a oferit posibilitatea de a se întoarce la păgânism și de a fi eliberați. Mucenicii au refuzat cu toții, respingând slujirea zeilor ca nedemnă și înfăptuindu-și mărturisirea cu glas tare. Au fost bătuți cu pietre, aruncați în temniță și supuși la torturi îndelungate, dar în tot acest timp Leontie le insufla tărie, îmbărbătând prin rugăciune și cuvânt pe ceilalți frați. La urmă, judecata a hotărât că li se taie mâinile și picioarele, iar trupurile mutilate să fie aruncate în foc. Unii dintre ei au murit în clipa tăierii mâinilor și picioarelor; cei rămași în viață au fost aruncați de vii în flăcări și mistuiți. Oasele sfintelor lor rămășițe au fost aruncate în râul Lices, dar câțiva credincioși curajosi le-au scos din apă și le-au pus la loc de cinste. După moartea lui Liciniu și ridicarea prigoanei, o biserică mare a fost înălțată la Nicopole în cinstea celor patruzeci și cinci de mucenici, unde oasele lor au izvorât nenumărate tămăduiri.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că, având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.