Iată-mă, Doamne. Uită-Te la mine ce am ajuns, ce a mai rămas din zidirea Ta. Uită-Te și mă plânge, că eu singur nu mă pot plânge. Eu am o altă viață. Cu Petru zic și eu: „Du-Te de la mine, că sunt om păcătos". Niciodată nu Te-am iubit și nu Te-am ascultat. Știu că ești aici, dar nu Te simt și nu Te recunosc. Tu însă nu Te depărta, ci așteaptă până mă ridic din păcat. Ajută-mă Tu să mă ridic, că Tu m-ai zidit și poți face toate câte voiești. Iisuse, Doamne, Tu singur poți, doar cu un cuvânt, să alungi furtuna patimilor din mintea și din inima mea. Sau, dacă, după judecata Ta, n-o alungi acum, pentru că trebuie să mă lupt și eu, nu mă lăsă să fiu nimicit de răutatea păcatelor.
Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Să nu Te scârbească mulțimea păcatelor mele și să nu-Ți întorci fața Ta de la mine. Rămâi cu mine, chiar dacă eu nu Te văd, chiar dacă nu Te simt, chiar dacă nu Te ascult. Chiar și atunci când eu nu mai vreau să rămâi cu mine, Tu, Doamne, să nu mă părăsești. Că Tu ești Cel Care ne dai viața și ne ridici din moartea păcatelor și fără de Tine noi nu putem face nimic. Ție, Preamilostive, după cum putem, toți slavă îți înălțăm, împreună cu Părintele Tău Cel fără-de-început și cu Preasfântul și bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Altă rugăciune de pocăință
Părinte ceresc, eu sunt fiul cel rătăcit din Sfânta Evanghelie care am ieșit de sub ascultarea Ta și am plecat pe calea pierzării. Averea sufletească ce mi-ai dat am risipit-o în desfătări și fărădelegi. Multe chemări mi-ai trimis ca să mă oprești din calea pierzării, însă eu nu Te-am ascultat. Abia când ai deschis în fața mea primejdia pieirii mele trupești și sufletești, m-am oprit în loc, m-am îngrozit și m-am întors înapoi. Acum vin la Tine, Preabunule Părinte, și Te rog, primește-mă ca pe fiul cel pierdut. Sunt bolnav și n-are cine să mă vindece. Sunt flămând și nimeni n-are hrană pentru sufletul meu. Sunt gol și nimeni n-are haine pentru trupul meu. Sunt istovit și chinuit și nimeni nu mă primește. Mi s-a schimbat și înfățișarea, pentru că păcatul și suferința au săpat urme adânci pe fața mea și în sufletul meu. Din haina cea sfântă a Botezului a rămas doar o zdreanță.
Preabunule Părinte, ca fiul cel desfrânat mă rog: „Greșit-am la cer și înaintea Ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău!". Te rog, Milostive Doamne, iartă-mă, căci sunt făptura mâinilor Tale. Fie-Ți milă de mine și de starea de înjosire în care am ajuns! Primește-mă iarăși în dragostea și întru odihna Ta. Îmbracă sufletul meu cu haină nouă și mă leagă iarăși de Tine cu inelul Duhului Sfânt, ca să pot începe o viață nouă. Căci mort am fost și prin darul Tău am înviat. Pierdut am fost și mila Ta am aflat. Amin.