Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea:
Podobie: Către Născătoarea de Dumnezeu...
Pentru sfințitele mijlociri ale lui Dionisie, Hristoase Dumnezeule, izbăvește pe cei ce se roagă Ție de felurite patimi, ispite și primejdii; îndură-Te de zidirea Ta, ca un Dumnezeu milostiv, mântuiește de toată vătămarea pe cei ce Te laudă, că Ție toți cu osârdie Îți strigăm: Nu ne trece cu vederea, mult-Milostive (de două ori).
Slavă..., Și acum..., asemenea:
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul,
glasul al 8-lea:
Cântarea 1
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în car...
Vădit-ai neputincioase buzele ce încearcă a te lăuda, că firea cea materialnică toată o ai întrecut, prin strălucirea vieții tale. Pentru aceasta, mințile cele cerești ți-au pus cununi nestricăcioase, om netrupesc văzându-te pe tine.
Pe pescarii ce s-au încrezut în tine i-ai uimit prin pescuirea cea nemaivăzută, prin aceasta făcând a înceta rătăcirea cea vătămătoare de suflet a bărbaților acelora și prin minune le-ai pus în minte a lepăda gândul ce aveau asupra preoților care erau de față.
Slavă...
Toată dorirea, din tinerețe, ai înălțat-o către Dumnezeu și de toate dulcețile lumii și de patima trupească scârbindu-te cu adevărat, preaînțelepte, te-ai făcut cu totul ceresc și sălaș al Duhului.
Și acum...
Cine poate vreodată a spune, Maică a Celui fără de început, minunile pe care le-ai lucrat, purtând în pântecele tău pe Dumnezeu ca pe un prunc, pârgă a mântuirii oamenilor fiind și curmare a necazurilor lor?
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
Văzând înțelepciunea sufletului tău, slăvite, întreg poporul Eghinei, îndrumat de încuviințarea Stăpânului a toate, te-a ales păstor preabun și Ierarh purtător de lumină.
Pe tine te pune înainte preot patria ta, Zachintul, având în sânul său trupul tău cel izvorâtor de minuni din care se revarsă celor ce se apropie cu credință izvoare de mântuire, o, Dionisie.
Slavă...
Împlinește cererile tuturor, făcătorule de minuni, că peste tine de la Dumnezeu s-a deșertat tot harul și nu este hotar revărsării minunilor tale, vlăstarule al Zachintului, o, Dionisie.
Și acum...
Decât cerurile mai cuprinzător s-a arătat pântecele tău, Preacurată Fecioară Marie, de Dumnezeu dăruită, că pe Cel neîncăput întregii lumi, L-ai arătat încăput în pântecele tău, după cum a binevoit.
Apoi aceste Stihiri:
Zădărnicește uneltirile vrăjmașilor, Ierarhe, acoperind pururea cu căldură pe toți cei ce scapă la tine, și arată-te ocrotire robilor tăi.
Caută cu milostivire, prealăudată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia întreită scurtă.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori).
,,Hristoase Iisuse, miluiește pe robii tăi!" se roagă fierbinte marele Dionisie. Pentru rugăciunile lui, slobozește-ne de primejdii sufletești și arată-ne părtași ai slavei celei dumnezeiești, Unule, Cel ce îi slăvești pe Sfinții Tăi.
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu ești puterea mea, Doamne...
Tot cugetul spre cer l-ai întraripat, Părinte, și sufletul tău l-ai luminat prin felurite virtuți, făcându-te tot sălaș al Duhului. Pentru aceasta dobândind darul minunilor, doctor preaiscusit te-ai arătat.
Cei ce se mistuie în patimi cumplite și de felurite boli sunt asupriți, cu sârguință și credință venind la biserica ta, și închinându-se moaștelor tale, culeg tămăduiri sufletelor și trupurilor, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, Dionisie.
Slavă...
Pe tine te-a dobândit cu adevărat ajutător și apărător cinstita Mănăstire a Strofadelor, iar fericiții părinți ce se nevoiesc într-însa sub acoperământul tău află odihnă, izbăvindu-se de tot felul de ispite, de boli și de feluritele săgeți ale celui rău.
Și acum...
Toate oștile cerești s-au mirat văzând ca un muritor pe Cel ce S-a născut din Tatăl fără schimbare mai înainte de veci și lumea a zidit. De aceea, cu mare glas din ceruri strigau: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Precum de demult în stâlp de nor grăiai Sfinților Tăi, Doamne, lui Samuel și lui Moise, celor ce păzeau poruncile tale cele dumnezeiești, așa și acum, pentru rugăciunile lui Dionisie, dă-ne nouă tuturor iertare păcatelor.
Liman te-ai arătat tuturor celor ce, în vreme de mare furtună, călătoresc pe mare și cheamă numele tău cel sfânt, Părinte, că vii degrabă și stihiilor le poruncești în chip nevăzut să potolească năvala lor.
Slavă...
Miratu-s-a Daniel, în chip străin văzându-te pe tine, cu strălucire stând în picioare și aducând jertfa în mijlocul celor înveșmântați în alb care cu cucernicie liturghiseau împreună cu tine. De aceea striga: Cu adevărat tu împreună cu Sfinții și cu Îngerii cânți Ziditorului tău.
Și acum...
După cum înainte de naștere ai fost fecioară, așa și după naștere fecioară ai rămas, tu, cea plină de har. Că întru tine Cuvântul Cel fără de început intrând precum a știut și ieșind, în chip străin pe tine, de Dumnezeu purtătoare, curată te-a păzit.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea...
Roagă-te cu osârdie către Domnul, preabunule, că patria ta te cheamă apărător în ispite și primejdii, și se laudă că te-a aflat pe tine ocârmuitor și ajutător ce dăruiești pururea biruință asupra celor de alt neam.
Urmând Ziditorului când a fost pe Cruce, ai primit cu milostivire pe ucigașul fratelui tău, cu firea ta preablândă, ascunzându-l, pururea pomenite, și prigoana asupra lui ai abătut-o, nevădindu-l.
Slavă...
Înconjurând dumnezeiasca raclă a moaștelor tale, Părinte Dionisie, din tot sufletul și inima strigăm: Mântuiește-ne pe noi, Sfinte, cu rugăciunile tale, și izbăvește de necazurile de tot felul pe cei ce cu credință te laudă.
Și acum...
Într-un glas, noi cei izbăviți prin tine, Maica lui Dumnezeu, îți strigăm glăsuirea lui Gavriil: Bucură-te, Stăpâna lumii, bucură-te, izbăvirea lui Adam și a Evei, bucură-te, palat cu adevărat încăpător al lui Dumnezeu Cuvântul.
Apoi aceste Stihiri:
Fă să înceteze năvala vrăjmașilor, Ierarhe, acoperind pururea cu căldură pe toți cei ce scapă la tine și arată-te ocrotitor robilor tăi.
Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Preotul rostește ectenia mică: Iară și iară... și ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii... În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum... Apoi zicem:
Condacul, glasul al 2-lea:
Podobie: Pe Născătoarea de Dumnezeu cea în rugăciuni...
Pe Maica Ta întru rugăciuni o aducem ca pe o apărătoare și întărire, acoperământ și laudă a tuturor și ocrotire. Pentru rugăciunile ei, pe noi pe toți ne miluiește, Cel ce singur ești Mult-milostiv.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura (Ps. 131, 9).
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui (Ps. 115, 6).
Evanghelia (Ioan 10, 1-9)
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe alături, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră pe ușă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui, și oile sale le cheamă pe nume și le mână afară. Și când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăși Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa: De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum..., același glas:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Stihira, glasul al 6-lea, podobie: Toată nădejdea...
Stăpâne, Iubitorule de oameni, Cel ce ești minunat întru Sfinți, Însuți fă minunate întru mine milele Tale, Cel ce nu pomenești răul. Ca un Dumnezeu, dăruiește-mi izbăvire de rele, și, pentru dumnezeieștile cereri ale Maicii Tale, mă învrednicește a mă împărtăși de dumnezeiasca Ta slavă, și de veșnica osândă mă izbăvește, pentru rugăciunile cinstitului Ierarh Dionisie, ca să Te laud și să Te slăvesc, Dumnezeule și Ziditorul meu.
Preotul zice:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a
Irmos: Pruncii evreilor...
Cele plăcute ale lumii urând, cele cerești le-ai dorit, de trei ori fericite, și viețuind pe pământ ca un fără de trup, ai luat răsplată în cer de la Dătătorul de plată.
Izvor nesecat sunt preacinstitele și sfintele tale moaște, că pururea dăruiesc celor osteniți tămăduiri mântuitoare, cu rugăciunile tale, Dionisie.
Slavă...
Primește, Ierarhe, laudele pe care ți le aduce poporul din Zachint cu glasuri netăcute și slobozește-l de tot felul de primejdii, cu fierbinte ocrotirea ta.
Și acum...
Laud nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare, și pe Cel ce L-ai născut sub vreme și fără de sămânță, ca pe un Dumnezeu adevărat și Om Îl slăvesc. Că S-a arătat cu două firi oamenilor în lume.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Cel ce în munte sfânt...
Nu înceta a aduce rugăciunile tale către al tuturor Ziditor, Hrănitor și Păstor. Că pe tine cu bunăvoință în veci te ascultă, oricând te chemăm rugător pentru noi în nevoi și în boli.
Unindu-te cu Ziditorul din pruncie, fapte ai săvârșit ca un locuitor al cerului, urând bunăstarea cea de pe pământ, slava și bogăția, iar acum dănțuiești sus împreună cu Îngerii.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Care credincios, apropiindu-se de biserica ta, unde curge izvor de minuni, și, atingându-se de preacinstitele tale moaște, nu a dobândit de îndată toate cele cerute și tămăduire?
Și acum...
Ale Raiului porți se deschid și sabia de foc îngăduie intrarea, iar neamul omenesc este mântuit, luând trup Dumnezeu Cuvântul din Fecioara cea neispitită de bărbat.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a cerul de aceasta...
Culmea dorurilor iubind și sârguindu-te în viața ta, fericite, arătatu-te-ai tuturor credincioșilor izvor ce revarsă minuni și nestricat ai rămas pe pământ, ca o icoană a dragostei celei cu adevărat plăcute lui Dumnezeu. De aceea, după dreptate, te lăudăm, Dionisie.
Oștile Îngerilor din cer pogorându-se, după voia Făcătorului, și primind cu multă bucurie, Ierarhe, cinstitul tău duh, l-au dus acolo unde sufletele tuturor Sfinților se bucură și cântă Ziditorului cântarea cea întreit sfântă.
Slavă...
Sfântul tău suflet l-a sălășluit cu slavă în ceruri Ziditorul, iar cinstitul și de mare preț trupul tău l-a păzit pe pământ nestricat. Pe acesta, ca pe o comoară, îl ține în sânurile sale Zachintul, pe care păzește-l cu rugăciunile tale, o, Ierarhe Dionisie.
Și acum...
Pântecele tău s-a arătat mai cuprinzător decât cerurile, Stăpână cu totul fără de prihană, că pe Dumnezeu L-ai născut fără de sămânță mai presus de fire. Prin tine toți ne izbăvim de robia celui viclean. De aceea, Maică Fecioară, pe cei ce te laudă izbăvește-i de primejdii cu rugăciunile tale.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Megalinariile:
Bucură-te, vlăstar strălucit al Zachintului, episcop al Eghinei și mare apărător al Strofadelor. Bucură-te, nouă făclie a Bisericii, de trei ori fericite, lauda arhiereilor, o, Dionisie.
În dragoste sălășluind, în Dumnezeu ai sălășluit, de Dumnezeu înțelepțite, și pe ucigașul fratelui tău dumnezeiește l-ai iertat, din dragoste către Dumnezeu. De aceea, acum te bucuri împreună cu Hristos, Dionisie.
Stăpâne Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-te de toți, iar poporul tău miluiește-l, pentru rugăciunile cele fierbinți ale Sfântului Dionisie, și învrednicește-l a dobândi slava Ta cea dumnezeiască.
Bucură-te, dumnezeiască făclie purtătoare de scânteiere care cu lumina ta strălucești zările binecredincioșilor. Bucură-te, că adapi întreaga Biserică cu minunile moaștelor tale, o, Dionisie.
Adunarea cea sfințită a ierarhilor și toată mulțimea poporului din Zachint sărută cu evlavie preacinstitele tale moaște, ca să se izbăvească de necazuri cu rugăciunile tale.
Bucură-te, mlădiță dumnezeiască a Zachintului și ochi neadormit al Mănăstirii Strofadelor. Bucură-te, mare apărător al Eghinei, slava arhiereilor, o, Dionisie.
Stăpână Fecioară, Maica lui Dumnezeu, împreună cu Sfântul Dionisie, roagă-L pe Fiul tău să ne slobozească de primejdiile cele în multe chipuri și de necazurile de tot felul pe noi cei ce te lăudăm pe tine.
Cetele puterilor netrupești, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos și cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceți rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Troparul, glasul 1, podobie: Piatra fiind pecetluită...
Pe vlăstarul Zachintului, episcopul Eghinei și apărătorul Mănăstirii Strofadelor, pe Dionisie să-l cinstim toți credincioșii într-un glas, strigând către el cu inimă curată: Cu rugăciunile tale, mântuiește pe cei ce săvârșesc pomenirea ta și strigă ție: Slavă lui Hristos, Celui ce te-a slăvit! Slavă Celui ce te-a încununat! Slavă Celui ce te-a dăruit nouă rugător neadormit!
Preotul rostește Ectenia,
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 40 de ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
apoi cântăm:
Stihira, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...
Cântare frumos întocmită, iată, îți cântă ție adunarea credincioșilor tăi, întru preacinstită pomenirea ta, și vine cu cucernicie în biserica ta pentru a se închina din suflet și din inimă moaștelor tale celor izvorâtoare de minuni. Pe toți păzește-i nevătămați de necazul de tot felul și de prihană, cu rugăciunile tale, Părinte Dionisie.
Glasul al 8-lea:
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.
Glasul al 2-lea:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.