Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...
Pe căpetenia și povățuitorul monahilor, pe întâistătătorul pustiei, cel cu suflet tare, lăudându-l noi, credincioșii, să-i strigăm: Sfinte Antonie, cu rugăciunile tale, risipește norul preaîntunecat al întregii întristări și dăruiește tămăduiri, cu milostivire, celor bolnavi care cu dragoste cântă ție (de două ori).
Slavă..., Și acum..., asemenea:
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul,
glasul al 8-lea:
(al cărui acrostih, în greacă este:
Pe dumnezeiescul Antonie cuvine-se a-l lăuda)
Cântarea 1
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în car...
Cel ce ai dobândit cu adevărat nemurirea și viața veșnică și ești plin de strălucirea cea în trei Ipostasuri, roagă-te să se lumineze întunecatul meu suflet, prin luminarea harului, Părinte al părinților, Antonie.
Tânăr fiind cu vârsta cea trupească și umblând pe calea cea nouă a virtuții, Părinte, neprimejduit ai ajuns în ceruri, Antonie, rugându-te Mântuitorului pentru cei ce săvârșesc pomenirea ta cu credință și cu dragoste, preafericite.
Slavă...
De strălucirea cea în trei Ipostasuri pururea fiind luminat, preacinstite, toată trufia cea rea a demonilor și înălțarea vrăjmașilor, și năvălirile bolilor alungă-le de la robii tăi, cu dumnezeieștile tale rugăciuni, Antonie.
Și acum...
Ca o Maică a lui Dumnezeu, având îndrăzneală, Curată, către Fiul tău, Cel ce este Cuvântul Unul-Născut al Tatălui, de o fire cu Duhul, nu înceta a-L ruga să mântuiască de boli cumplite și de necazuri pe cei ce te slăvesc cu credință.
Cântarea a 3-a
Irmos: Cel ce a întărit dintru începuturi...
Cu gând întărit și cu minte statornică stingând flacăra patimilor, străbați cerurile, pururea lăudate Antonie, rugându-te pentru noi, cei ce cu dragoste te lăudăm.
Precum ai rușinat, înțelepte, năvălirile aprige ale demonilor îndrăzneți, cele asemenea cu năpustirile fiarelor, și pe mine mă întărește să disprețuiesc vicleniile și meșteșugirile lor.
Slavă...
Antonie, căpetenia monahilor, cel ce, prin statornică înfrânare, a biruit puterile întunericului, cu adevărat biruitor s-a făcut, pururea rugându-se lui Dumnezeu pentru ortodocși.
Și acum...
Cugetul meu cel omorât înviază-l, Curată, prin puterea Vieții ce din tine S-a arătat în lume, și spre viață călăuzește-mă. Că tu, prin tăria Fiului tău, ai surpat iadul.
Apoi aceste Stihiri:
Antonie, începător și cinste a monahilor, în rugăciunile tale neîncetate, pomenește-ne pe noi, cei ce te lăudăm cu credință.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia întreită scurtă.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori).
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne...
De dumnezeiasca scară a virtuților folosindu-te, ai urcat, Părinte, la ceruri, și pe Dumnezeu limpede L-ai văzut. Pe Acesta roagă-L acum pentru robii tăi, Antonie, să dobândească mântuirea și iertare de toate întinăciunile și relele sufletești.
Cu totul supunându-te lui Dumnezeu, o, Antonie, singur unindu-te prin virtute cu Cel singur, și împreună cu El rămânând, preacinstite, iar de bucuria cerească învrednicindu-te, în locul celei pământești, pe cei ce, după vrednicie, cu credință te laudă, îi călăuzești către mântuire, cu dumnezeieștile tale rugăciuni.
Slavă...
Cu mintea și sufletul fiind întinat eu, ticălosul, și înșelăciunea și închipuirile vrăjmașilor celor răi purtarea stăpânind gândurile mele, la tine alerg acum, al meu cald ocrotitor, nădăjduind a dobândi, prin rugăciunile tale, mântuirea.
Și acum...
Pe Dumnezeu Care S-a întrupat din tine, Cel ce neschimbat a rămas ce era, fiind, prin fire, de o ființă cu Însuși Tatăl, și de o ființă făcându-Se cu tine, care L-ai născut, roagă-L, Fecioară, să ne dăruiască nouă, celor ce te lăudăm, mântuire sufletelor și sănătate trupurilor.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Cu tine împreună locuitori având pe toți monahii și mințile cele netrupești, și împărtășindu-te de slava cerească, Antonie, pomenește pe cei ce te cinstesc cu credință și cu dragoste, și de slava aceea învrednicește-i.
Cel ce ai primit darul tămăduirilor împotriva bolilor fără leac și putere de la Dumnezeu împotriva diavolilor, Antonie, alungă de la robii tăi vicleniile diavolilor și asuprelile bolilor, Părinte.
Slavă...
Dă-mi mie ispășire pentru cele necuviincioase ale mele, prin rugăciunile tale, Antonie. Miluiește-mă, vindecă rănile sufletului meu și, deznădăjduit fiind eu, izbăvește-mă degrabă și fă-mă locaș al virtuților.
Și acum...
Noi, cei ce te avem acoperământ, și cu solirea ta pururea ne lăudăm neîncetat, Curată, îți cântăm și cu dragoste te cinstim, că tu, Fecioară, ești singura nădejde a ortodocșilor, zid, slavă, cinste și laudă.
Cântarea a 6-a
Irmos: Adâncul păcatelor...
Viețuire după lege, prin pustnicie, luând asupra ta din fragedă vârstă, o, Părinte, te-ai învrednicit de dumnezeiasca slavă și ca un întâistătător duhovnicesc ai luat cununa biruinței, pururea rugându-te pentru noi.
Având pe tine rugător tare către Domnul, o, de Dumnezeu înțelepțite, și în primejdii izbăvitor, ocrotitor și apărător, la tine alergând, ne izbăvim de toate bolile năprasnice și de relele de tot felul.
Slavă...
Preaînălțat făcându-te tu pe pământ, prin minuni dumnezeiești, alungi acum duhurile cele rele ale întunericului și curățești, Antonie, multele noastre neputințe și întinăciunile sufletului și ale trupului.
Și acum...
Ai înălțat cu adevărat firea cea căzută a oamenilor, o, Preasfântă Fecioară, pe Dumnezeu alăptând. Deci pe Acesta, Preacurată, neîncetat pentru noi roagă-L ca să dobândim iertare de greșeli.
Apoi aceste Stihiri:
Antonie, începător și cinste a monahilor, în rugăciunile tale neîncetate, pomenește-ne pe noi, cei ce te lăudăm cu credință.
Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netălcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Preotul rostește ectenia mică: Iară și iară... și ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii... În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum... Apoi zicem:
Condacul, glasul al 2-lea:
De lumina cea neapropiată strălucind, ca o stea ai luminat în pustie, prealăudate. De aceea și zarva vieții părăsind, și crucea pe umeri ridicând, luminezi cu rugăciunile tale, Antonie, pe cei ce vin la tine cu evlavie.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său (Ps. 115, 6).
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? (Ps. 115, 3).
Evanghelia (Luca 6, 17-23)
În vremea aceea au stat în loc șes Iisus și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum..., același glas:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Stihira, glasul al 6-lea, podobie: Toată nădejdea...
Nu înceta a te ruga Izbăvitorului și Stăpânului, Cuvioase Antonie, pentru cei ce săvârșesc dumnezeiasca ta pomenire, ca să dăruiască tuturor iertare de greșeli, veșnică izbăvire, împărtășire de darurile cele duhovnicești, mistuire a patimilor celor ce ard acum inima noastră, mântuire sufletelor și dumnezeiască ocrotire, ca să cântăm, bunule, cu bucurie, dumnezeiasca ta pomenire.
Preotul zice:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii, cei ce au mers din Iudeea...
Ca un finic drept în casa Domnului ai odrăslit, o, Părinte, roadele dreptății, din care se hrănesc cei ce te laudă cântând: Dumnezeul Părinților noștri, binecuvântat ești.
De luminoasa insuflare a dumnezeiescului Duh fiind plin, Părinte, alungi duhurile și tămăduiești bolile celor ce cu căldură vin la tine și se închină cu credință dumnezeieștii tale icoane.
Slavă...
Venit-au apele faptelor mele necuviincioase, Antonie, până la ticălosul meu suflet, cel ținut în noroiul patimilor și al mâhnirilor; nu trece cu vederea pe robul tău, ci îndură-te spre mine.
Și acum...
Marie, Născătoare de Dumnezeu, tu ai purtat în pântece pe Cel mai înainte de toate veacurile, Care S-a făcut asemenea nouă, prin adâncul milostivirii, ca să mântuiască pe cei ce cântă: Dumnezeul Părinților noștri, binecuvântat ești.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul...
Întru cele de sus împreună cu Îngerii dănțuind, preafericite Antonie, pe toți cei ce te laudă păzește-i cu rugăciunile tale.
Cântări de rugăciune neîncetat aducând Ziditorului, o, Părinte, pomenește pe cei ce cu credință te laudă.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Apele dumnezeiești ale facerii de bine trimite-le nouă, robilor tăi, o, Părinte, și de relele de tot felul slobozește-ne, cu rugăciunile tale.
Și acum...
Născătoare de Dumnezeu, patimile și rănile sufletului meu tămăduiește-le degrabă și semnele păcatului șterge-le.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu...
Dumnezeiește săvârșind sfântă pomenirea ta, Părinte al părinților, Cuvioase Antonie, de bucurie nemărginită și de slavă, cu totul ne umplem.
Nu înceta a ruga pe Dumnezeul tuturor, preacinstite Părinte Antonie, dezlegare de păcate să dăruiască sufletelor noastre.
Slavă...
Tămăduire de boli vor dobândi cei ce cu dorire aleargă la icoana ta, Cuvioase, și cu dragoste și credință te laudă.
Și acum...
Tu, Maică Fecioară, ești tăria sufletului meu și nădejdea neînfruntată a minții mele, lumina, viața și mângâierea inimii mele.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Megalinariile:
Pe a monahilor pildă și al pustiei ocrotitor și locuitor, stâlpul chibzuinței și cinstea Cuvioșilor, pe Antonie cel Mare să-l lăudăm.
Având îndrăzneală către Dumnezeu, celor ce vin către tine împlinește-le, cu milostivire, cererile cele către mântuire, cu rugăciunile tale, Antonie, podoaba Cuvioșilor.
Rugăciuni adu către Dumnezeu, Părinte Antonie, pentru toți cei binecredincioși, care prin credință prăznuiesc dumnezeiasca ta adormire, și izbăvește-i de primejdii și de tot necazul.
Toate oștirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Troparul, glasul al 4-lea:
Asemănându-te cu obiceiurile râvnitorului Ilie și urmând Botezătorului pe drepte cărări, Părinte Antonie, te-ai făcut locuitor pustiului și ai întărit lumea cu rugăciunile tale. Pentru acesta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Preotul rostește Ectenia,
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 40 de ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
apoi cântăm:
Stihira, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...
Pe toți îi ocrotești, bunule, cei ce se apropie de tine cu credință și se roagă ție, că ai primit dar, de la Hristos Dumnezeu, de a tămădui bolile de tot felul și patimile, iar amenințările demonilor și ale fiarelor a le disprețui. De aceea, rugămu-te, și pe noi, cei ce te lăudăm, slobozește-ne de toate primejdiile, Antonie.
Glasul al 8-lea:
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.
Glasul al 2-lea:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.