Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea, Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...
Stăpână, cinstita ta icoană cea în chipul soarelui, altarului dăruită, în fântână fiind aruncată de furia barbarilor, după șaptezeci de ani a răsărit deodată, dimpreună cu lemnul cel de viață făcător, trimițând razele strălucitelor tale minuni și apărând mănăstirea Vatoped cu neadormitele tale rugăciuni.
Slavă..., alt tropar, asemenea:
Izvor înmiresmat te cunoaștem pe tine și, la cinstitul tău brâu venind, zicem, strigând cu pocăință din adâncul sufletului: Stăpână, slobozește-ne de mirosul greu al păcatelor, izvorând tuturor mirul cel neîmpuținat, revărsat din racla ce păstrează brâul tău, Curată.
Și acum..., asemenea:
Ceea ce ai scos cu strălucire din fântână icoana ta, dimpreună cu cinstitul și de viață făcătorul lemn al Crucii și cu candela aprinsă și neadormită, păzește, Curată, turma ta, care te cinstește cu dragoste. Apără Sfântul Munte al Athosului de toată uneltirea celor răi, ocrotitoare neadormită a Mănăstirii Vatoped.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul,
glasul al 8-lea
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...
Curată Marie, numită Vimatarisa, robului tău celui smerit dăruiește-i harul tău, ca să laude cinstita ta icoană, pe care ai slăvit-o cu minuni de tot felul.
Grijile lumești și pământești alungă-le din sufletul meu, Fecioară, ceea ce ești acum preabună mijlocitoare între Dumnezeu și oameni, Stăpână.
Slavă...
Împărăteasa tuturor, ceea ce covârșești toate oștirile cele nematerialnice, te-ai înălțat mai presus de fire, zămislind pe Stăpânul acestora, la glasul Arhanghelului, Vimatarisa.
Și acum...
Scara ce ajungea până la cer, pe care odinioară a văzut-o Iacov cu duhul, preînchipuia nașterea ta, Fecioară Vitamarissa, prin care Adam a fost înălțat.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
Văzut-a odinioară Moise cel mare în Sinai un rug aprins de foc, ce rămânea nemistuit, preînchipuindu-te pe tine, Fecioară, pe care noi acum te lăudăm, o, Vimatarisa.
Ușă a mântuirii, pod ce duce către Dumnezeu, țarină ce rodește Spicul vieții, pat închipuit de Solomon și laudă a credincioșilor tu ești, Vimatarisa, Stăpână a tuturor.
Slavă...
Vas cu mir dumnezeiesc și locaș sfințit al Celui ce, din bunătate, S-a pogorât din cer, arătatu-te-ai, prealăudată, și cupă însuflețită ce poartă dumnezeiască mană, o, Fecioară.
Și acum...
Ușă neumblată și cămară de taină ești Celui ce este mai înainte de luceafăr, Care în chip negrăit a răsărit din Tată fără de mamă, și în vremurile din urmă s-a făcut om din tine, Fecioară.
Apoi aceste Stihiri:
Mântuiește din primejdii pe robii tăi, de Dumnezeu Născătoare, că toți după Dumnezeu la tine alergăm ca la un zid nesurpat și ocrotitoare.
Caută cu milostivire, prealăudată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia întreită scurtă.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori). Și îndată:
Sedealna, glasul al 2-lea,
Podobie: Cele de sus căutând...
Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebiruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu: Stăpână, vino degrab și ne izbăvește din primejdii, ceea ce ești una grabnică ocrotitoare.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne...
Carte mare și nouă te-a văzut odinioară Isaia pe tine, Maică fără de bărbat, Fecioară, în care s-a scris Cuvântul cu degetul lui Dumnezeu.
Munte netăiat te-a văzut, Fecioară, dumnezeiescul Daniil, mai înainte însemnând înălțimea cea negrăită a nașterii tale, Vitamarissa.
Slavă...
Toiag ce odrăslește migdale te-a însemnat de demult marele Aaron pe tine, Vimatarisa, ceea ce ai născut pe Cel ce înnoiește firile.
Și acum...
Minunatul Ioil mai înainte a văzut semne pe pământ, ce făceau cunoscută credincioșilor taina zămislirii tale de la Dumnezeu, Vimatarisa.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează-ne pe noi...
Și trupul și sufletul și icoana Vimatarisa, toate le ai preasfinte. De aceea, mântuiește, Fecioară, pe cel ce se roagă ție.
Paraclisierul tău mai dinainte a știut de venirea piraților tâlhari asupra mănăstirii tale, Vimatarisa.
Slavă...
Către sfințita ta icoană, Vimatarisa, îmi înalț ochii și cugetul, ceea ce ești de Dumnezeu slăvită.
Și acum...
De lupi și de fiare mâncătoare de sânge izbăvește-ne pe noi, Vimatarisa, striga cu lacrimi fierbinți cel ce se ruga ție.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea...
Când ceata cea potrivnică a tâlharilor, năvălind, precum câinii, asupra turmei tale, dădea pierzării ale tale oi, prea cântată Vimatarisa, paznicul bisericii a ascuns icoana ta în fântână.
Cel ce te cinstea și se ruga ție a așezat în fântână crucea și o candelă aprinsă, dimpreună cu icoana ta, Vimatarisa, și, vărsând lacrimi, a închis gura fântânii, pecetluind-o.
Slavă...
Ca să izbăvească întreaga fire a muritorilor, Fiul tău, Fecioară, S-a pogorât în adâncurile iadului și l-a ridicat pe Adam cu tot neamul. Iar tu, urmându-L pe El, te-ai sălășluit, prin icoana ta Vimatarisa, în apa fântânii.
Și acum...
Fără de voie lăsând turma ta, Fecioară, slujitorul tău a mers cu pirații pe calea robiei și a ajuns în insula Creta unde a trăit ca rob, în multe necazuri.
Apoi aceste Stihiri:
Mântuiește din primejdii pe robii tăi, de Dumnezeu Născătoare, că toți după Dumnezeu la tine alergăm ca la un zid nesurpat și ocrotitoare.
Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, roagă-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Preotul rostește ectenia mică: Iară și iară... și ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii... În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește(de trei ori), Slavă..., Și acum... Apoi zicem:
Condacul, glasul al 2-lea:
Ceea ce ești păzitoare creștinilor nebiruită, și mijlocitoare neschimbată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor; ci sârguiește, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credință strigăm ție: Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre îmblânzire, ceea ce pururea aperi pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul (Ps. 44, 20).
Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău. Și va dori Împăratul frumusețea ta (Ps. 44, 12-13).
Evanghelia (Luca 1, 39-49, 56)
În zilele acelea, ridicându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a seminției lui Iuda. Și a intrat în casa lui Zaharia și s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt și a strigat cu glas mare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că, iată, cum a ajuns la urechile mele glasul închinării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui. Și a rămas Maria împreună cu Elisabeta ca la trei luni; apoi s-a întors la casa ei.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Maicii Tale, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum..., același glas:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Stihira, glasul al 6-lea, Podobie: Toată nădejdea...
Ajutorului omenesc nu mă încredința pe mine, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciunea robului tău, că necazul mă cuprinde și nu pot răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu mi-am agonisit, nici loc de scăpare eu, ticălosul, pururea fiind biruit și mângâiere nu am afară de tine. Stăpâna lumii, nădejdea și ocrotitoarea credincioșilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea, ci o fă de folos.
Preotul zice:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii evreilor...
Cu adevărat, ca o nouă Rahila, turma ta, Vimatarisa, a stat tânguindu-se amar pentru pieirea fiilor ei, pe care i-au adus-o cei născuți din Agar.
I-ai dăruit iar slugii tale izbăvirea, scoțându-l din robie după șaptezeci de ani, Fecioară și Doamnă Vimatarisa.
Slavă...
Ai dat în dar izbăvire slugii tale și la adânci bătrâneți l-ai întors la mănăstirea ta, ca să descopere tuturor a ta icoană, Vimatarisa.
Și acum...
Luni, la ceasul al nouălea, fiind toți monahii adunați în biserica ta, cea a cinstitei Mănăstiri Vatoped, bătrânul a arătat unde este a ta icoană.
Cântarea a 8-a
Irmos: De șapte ori cuptorul...
Cu glas mare a strigat cucernicul bătrân către turma ta, Stăpână, și către stareț: Intrați și cântați Vecernia după obicei, iar apoi, Canonul Preacuratei cântați-l împreună melodios, ca să vi se arate o minune nouă. Pe aceasta acum o preaînălțăm întru toți vecii.
Sfințitul preot, preacurată Stăpână, știind unde pusese cinstita ta icoană Vimatarisa, cu lacrimi a zis către stareț și către toți ceilalți: Cu evlavie și cu frică ridicați piatra, strigând către Fecioara, ca să arate, de voiește, adâncul minunilor sale, Ctitorița.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Nouă precum soarele, a răsărit din fântână preacinstita icoană Vimatarisa și, împreună cu Crucea și candela aprinsă, a luminat întreaga adunare a celor din Athos. Pentru aceasta toți să cântăm: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe singura Născătoare de Dumnezeu.
Și acum...
Veniți, mulțime a creștinilor, preoți și monahi, să alergăm la biserica Vimatarisei, și în cântări să strigăm către ea: Bucură-te, Marie, tron slăvit al Împăratului tuturor, Hristos, Dătătorul de viață, pe Care cu osârdie roagă-L să izbăvească turma ta de toată răutatea.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...
Sosit-a turmei tale praznic strălucit și purtător de lumină, Stăpână, dăruind tuturor credincioșilor îndurare, prin dumnezeiescul har, din cinstita ta icoană, ocrotitoarea împăraților, slava patriarhilor și zidul cel de apărare al mănăstirii tale.
Bucură-te, izvor cu șuvoaie dătătoare de viață și grabnică cercetare a celor bolnavi. Bucură-te, toiag al bătrânilor și al orbilor, Fecioară Vimatarisa. Bucură-te, a monahilor ocrotire, ajutor și acoperământ; a preoților întărire și al ortodocșilor sprijin.
Dumnezeiasca ta biserică, Maică Fecioară, închipuie tăria cerului, că are a ta icoană, în loc de luceafăr luminos, și minunile tale cele strălucite și mai presus de fire, în loc de stele. De acestea bucurându-se cu îndestulare, toată adunarea credincioșilor cinstește icoana ta Vimatarisa.
Slavă...
Pe mine, cel ce sfințita ta icoană Vimatarisa o laud cu buze întinate, rogu-te, Stăpână, curățește-mă cu isopul îndurărilor tale și, măcar că nu sunt vrednic, mântuiește-mă pe mine, cel nedumerit și pătimaș, și mă scoate, precum știi, pe mine, robul tău, din adâncul păcatelor.
Și acum...
Supunându-ne noi credincioșii, rânduielilor scrise de Părinți, te cinstim pe tine, Curată, și de aceea ne închinăm toți cinstitei și sfințitei icoanei tale, Vimatarisa. Că spune înțeleptul Vasile: Cinstea adusă icoanei trece printr-însa către cel închipuit pe ea.
Apoi cântăm:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Megalinariile:
Bucură-te, Stăpână numită Vimatarisa, preaputernică! Bucură-te, ceea ce ții în brațe dumnezeiescul foc! Bucură-te, apărare și acoperământ al turmei tale! Bucură-te, podoaba Vatopedului!
În psalmi îți cânt, Preacurată, din suflet întinat: Vino, ceea ce stai de-a dreapta Împăratului a toate și împărățești împreună cu El, în veșmânt de aur strălucind, ceea ce ești Doamnă a altarului.
Ca o Maică iubitoare de oameni a Celui bun și de oameni iubitor, preabună Stăpână, fă bun sufletul meu cel înrăutățit, cel ce are trebuință de obișnuita ta iubire de oameni.
Tinde-mi mâna, Maica lui Dumnezeu, mie, celui ce zac în noroiul cel mai de jos al plăcerilor, și în prăpastia prea adâncă a păcatelor, și mă scoate din acestea, Doamnă a altarului.
Alte Megalinarii ale mănăstirii Vatoped:
Acum Gavriil binevestește, strigând cu frică Mariei: Bucură-te! O, ce lucru străin! Că în pântece neprihănit se zămislește Ziditorul, mântuind pe cel pe care l-a zidit.
Dumnezeieștii și cinstitei icoane Vimatarisa toți să ne închinăm, și celorlalte: Esfagmeni, Paramitia, Eleovritisa, Antifonitria și Pantanasa.
Cinstitelor icoane, celor ce poartă chipul tău, ne închinăm: Paramitia și celelalte: Antifonitria, Pirovolitisa, dumnezeiasca Esfagmeni și Pantanasa.
Brâu preacinstit al Neprihănitei, izvor de minuni și vistierie de daruri, scapă pe robii tăi de orice vătămare, ca unul care încingi vasul vieții.
Pe cei ce se închină cu evlavie la racla cu moaștele tale și săvârșesc strălucita ta pomenire, păzește-i de toată nevoia, Cuvioase Evdochime, de trei ori fericite, vrednicule de laudă.
Toate oștirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Troparele de umilință, glasul al 6-lea:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca Unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi. Miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că spre Tine am nădăjduit. Nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ca un Milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum...
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Preotul rostește Ectenia,
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 40 de ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
apoi cântăm:
Stihira, glasul al 2-lea:
Pe toți care aleargă cu credință la brațul tău cel puternic îi aperi, ceea ce ești bună; că noi păcătoșii nu avem altă mijlocire către Dumnezeu în primejdii și în necazuri, pururea fiind împovărați cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui preaînalt. Pentru aceea, cădem înaintea ta ca să ne izbăvești pe noi, robii tăi, din toate nevoile.
Glasul al 8-lea:
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.
Glasul al 2-lea:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.