CANONUL CEL MARE
Alcătuire a Sfântului Ierarh Andrei Criteanul
Cântarea I, glasul al 6-lea
Irmosul:
Ajutor și acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Din tinerețe am lepădat poruncile Tale, Mântuitorule, și mi-am petrecut toată viața în pofte, neîngrijindu-mă și lenevindu-mă; pentru aceasta strig Ție, Mântuitorule: Măcar la sfârșit, mântuiește-mă!
Pe mine cel lepădat înaintea ușilor Tale, Mântuitorule, măcar la bătrânețe nu mă lăsa în iad, deșert, ci, mai înainte de sfârșit, ca un iubitor de oameni, dă-mi iertare greșelilor.
Bogăția sufletului cheltuind-o în desfrânări, pustiu sunt de virtuțile dreptei credințe și, flămânzind, strig: Părinte al îndurărilor, înainte de sfârșit, miluiește-mă!
Eu sunt cel căzut între tâlhari, în gândurile mele; cu totul sunt rănit acum de ele și plin de bube; dar Tu însuți venind de față, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă.
Preotul, văzându-mă mai înainte, a trecut pe lângă mine, iar levitul, văzându-mă gol în nenorocire, nu m-a luat în seamă; dar Tu, Iisuse, Cel ce ai răsărit din Maria, venind de față, miluiește-mă.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Dăruiește-mi har luminător, din osârdia ta cea dumnezeiască, de sus, ca să scap de întunericul patimilor și să laud din inimă faptele cele frumoase ale vieții tale, Marie!
Slavă..., a Treimii:
Treime mai presus de ființă, Căreia ne închinăm într-o Unime, ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca o milostivă, dă-mi lacrimi de umilință.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea și ocrotirea celor ce te laudă, ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca o Stăpână curată, primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc.
Și iarăși se cântă în amândouă stranele irmosul: Ajutor și acoperitor...
Cântarea a 2-a
Irmosul:
Ia aminte, cerule, și voi grăi; și voi lăuda pe Hristos, Care a venit din Fecioară cu trup (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Alunecat-am în desfrânare ca David și m-am umplut de noroi; dar Tu, Mântuitorule, spală-mă și pe mine cu lacrimile mele.
Nici lacrimi, nici pocăință nu am, nici umilință; ci Tu însuți dăruiește-mi-le pe acestea, Mântuitorule, ca un Dumnezeu.
Pierdutu-mi-am frumusețea cea întâi-zidită și bună-cuviința mea; și acum zac gol și mă rușinez.
Ușa Ta să nu mi-o închizi atunci, Doamne, Doamne, ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăiesc înaintea Ta.
Ascultă suspinele sufletului meu și primește picăturile ochilor mei, Doamne, și mă mântuiește.
Iubitorule de oameni, Cel ce voiești ca toți să se mântuiască, Tu iarăși mă cheamă, ca un bun, și mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Curată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce numai tu ești prealăudată, roagă-te stăruitor ca să ne mântuim.
Și iarăși se cântă în amândouă stranele irmosul: Ia aminte, cerule...
Al doilea canon
Irmosul:
Vedeți, vedeți, că Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat mană și am izvorât apă din piatră de demult, în pustie, poporului Meu, numai cu dreapta și cu tăria Mea.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Vedeți, vedeți, că Eu sunt Dumnezeu! Ascultă, suflete al meu, pe Domnul, Cel ce strigă, și depărtează-te de la păcatul cel dintâi; și teme-te, ca de un Judecător și Dumnezeu.
Cui te-ai asemănat, suflete mult-păcătos? Vai! Lui Cain celui dintâi și lui Lameh aceluia, ucigându-ți cu pietre trupul prin fapte rele și omorându-ți mintea cu pornirile cele nebunești.
Pe toți cei mai înainte de Lege întrecându-i, o, suflete, lui Set nu te-ai asemănat, nici lui Enos ai urmat, nici lui Enoh prin mutarea la cer, nici lui Noe; ci te-ai arătat sărac de viața drepților.
Tu singur, suflete al meu, ai deschis zăvoarele mâniei Dumnezeului tău și, ca pe tot pământul, ți-ai înecat trupul și faptele și viața; și ai rămas afară de corabia cea mântuitoare.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cu toată osârdia și cu dragoste ai alergat către Hristos, urând calea cea dintâi a păcatului, în pustiile cele neumblate hrănindu-te și poruncile Lui cele dumnezeiești curat săvârșindu-le.
Slavă..., a Treimii:
Treime fără de început și nezidită, Unime nedespărțită, primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, și mă mântuiește pe mine, cel ce am greșit; a Ta zidire sunt, nu mă trece cu vederea, ci iartă-mă și mă izbăvește de osânda focului.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine și limanul celor înviforați, pe Făcătorul Cel milostiv, Fiul tău, fă-L îndurător și mie, prin rugăciunile tale.
Și iarăși se zice, în amândouă stranele, irmosul al doilea: Vedeți, vedeți...
Cântarea a 3-a
Irmosul:
Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea care se clatină; că Tu singur ești sfânt și Domn (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Binecuvântarea lui Sem nu ai moștenit-o, ticăloase suflete, și loc întins de sălășluire n-ai luat, ca Iafet, în pământul iertării.
Din pământul Haran, adică din păcat, ieși, suflete al meu, și vino la pământul care izvorăște nestricăciune pururea vie, pe care Avraam l-a moștenit.
De Avraam ai auzit, suflete al meu, care și-a părăsit oarecând pământul părinților și s-a făcut pribeag. Urmează și tu alegerii aceluia.
La stejarul din Mamvri, ospătând patriarhul pe Îngeri, a luat la bătrânețe rodul făgăduinței.
Înțelegând despre Isaac, ticăloase suflete al meu, că, în chip tainic, a fost adus cu totul jertfă nouă Domnului, urmează voinței lui.
Privegheaza, suflete al meu! Auzit-ai de Ismael, că a fost izgonit ca un fiu din slujnică; vezi, ca nu cumva, păcătuind, să suferi ceva asemănător.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cuprins sunt de tulburarea valurilor și de furtuna păcatelor. Dar, tu, Maică, izbăvește-mă acum și mă scoate la limanul dumnezeieștii pocăințe!
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Rugăciune cu osârdie aducând și acum, Cuvioasă, către preamilostiva Născătoare de Dumnezeu, cu mijlocirile tale deschide-mi dumnezeieștile intrări.
Slavă..., a Treimii:
Unime neamestecată și nezidită, Fire fără de început, Care ești lăudată în Treimea Ipostasurilor, mântuiește-ne pe noi, cei ce ne închinăm stăpânirii Tale cu credință.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Fiul Cel fără de ani din Tatăl, sub ani L-ai născut, neștiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Minune străină! Că, alăptând, ai rămas fecioară.
Și iar irmosul: Întărește, Doamne...
Cântarea a 4-a
Irmosul:
Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut, că aveai să Te naști din Fecioară și oamenilor să Te arăți, și a grăit: Auzit-am glasul Tău și m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am întinat, peste tot m-am rănit; dar, ca un doctor, Hristoase, amândouă prin pocăință mi le tămăduiește; spală-le, curățește-le, Mântuitorul meu, arată-le mai curate decât zăpada.
Trupul Tău și Sângele pentru toți Ți-ai pus, Cuvinte, răstignindu-Te: Trupul, ca să mă înnoiești, iar Sângele ca să mă speli. Duhul Ți-ai dat ca să mă aduci, Hristoase, Părintelui Tău.
Săvârșit-ai mântuirea în mijlocul pământului, Făcătorule, ca să ne mântuim; de bunăvoie pe lemnul Crucii Te-ai răstignit și Edenul, cel ce se încuiase, s-a deschis; cele de sus și cele de jos, făptura și toate neamurile mântuindu-se, se închină Ție.
Să-mi fie scăldătoare Sângele Tău, totodată și băutură a iertării, apa ce a izvorât din coasta Ta, ca să mă curățesc prin amândouă, ungându-mă și bând, ca pe o ungere și băutură, Cuvinte, cuvintele Tale cele de viață.
Biserica a câștigat pahar coasta Ta cea purtătoare de viață, din care a izvorât nouă îndoitul izvor, al iertării și al cunoștinței; spre închipuirea celor două Legi ale Tale, cea veche și cea nouă, Mântuitorul nostru.
Gol sunt spre a intra în cămara Mirelui, gol sunt și spre a merge la nuntă și la cină: candela mi s-a stins, fiind fără de untdelemn; cămara mi s-a închis, dormind eu; cina s-a mâncat, iar eu, fiind legat de mâini și de picioare, am fost lepădat afară.
Slavă..., a Treimii:
Nedespărțită în ființă, neamestecată în Fețe, Te teologhisesc pe Tine, Dumnezeire una în Treime, Ceea ce ești întocmai cu împărăția și întocmai cu tronul, strigând Ție cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cele de sus.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Și ai născut, și ești fecioară, și ai rămas întru amândouă, cu firea, Fecioară. Cel ce S-a născut înnoiește legile firii, iar pântecele a născut fără să simtă dureri. Unde Dumnezeu voiește, se biruiește rânduiala firii; că El face câte voiește.
Și iarăși se cântă irmosul: Auzit-a prorocul de venirea Ta...
Cântarea a 5-a
Irmosul:
Dis-de-dimineață, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreaptă la poruncile Tale și mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Greu la minte m-am făcut, Stăpâne, ca și Faraon cel cumplit; Ianis și Iamvris la suflet și la trup, cufundat cu gândul! Ci, ajută-mi mie, Mântuitorule!
Cu lut mi-am amestecat mintea, eu, ticălosul. De aceea, te rog: Spală-mă, Stăpâne, în baia lacrimilor mele, făcând haina trupului meu albă precum zăpada.
De voi cerceta faptele mele, Mântuitorule, mă văd pe mine însumi întrecând pe tot omul cu păcatele; că întru cunoștință gândind am greșit, iar nu întru necunoștință.
Cruță, cruță, Doamne, zidirea Ta! Păcătuit-am, iartă-mă, Cel ce ești însuți din fire curat, că afară de Tine nimeni altul nu este fără pată.
Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind; arătat-ai minuni vindecând pe cei leproși și întărind pe cei slăbănogi; ai oprit curgerea de sânge, Mântuitorule, celei ce s-a atins de marginea hainelor Tale.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Repejunea Iordanului trecând-o, ai aflat odihnă, fugind de plăcerea trupească cea aducătoare de durere; din care și pe noi scoate-ne, Cuvioasă, prin rugăciunile tale.
Slavă..., a Treimii:
Pe Tine, Treime, Te slăvim, pe Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Părinte, Fiule și Duhule, Ființă neîmpărțită, Unime căreia pururea ne închinăm.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce ești neîntinată și nu știi de bărbat, și a unit cu Sine firea omenească.
Și iarăși irmosul: Dis-de-dimineață...
Cântarea a 6-a
Irmosul:
Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos; și a scos din stricăciune viața mea (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Ridică-te și împotrivește-te patimilor trupești, ca Iosua asupra lui Amalec; biruind pururea gândurile cele înșelătoare, ca și pe gavaoniți.
Treci peste firea cea curgătoare a vremii, ca mai înainte Chivotul, și te fă moștenitor pământului aceluia al făgăduinței, suflete; Dumnezeu poruncește!
Precum ai izbăvit pe Petru, cel ce a strigat: Scapă-mă! Așa, apucând înainte, Mântuitorule, izbăvește-mă și pe mine de fiară, întinzându-Ți mâna Ta, și mă scoate din adâncul păcatului.
Pe Tine Te știu liman liniștit, Stăpâne, Stăpâne Hristoase! Ci, apucând înainte, izbăvește-mă din adâncurile păcatului cele neumblate și din deznădăjduire.
Slavă..., a Treimii:
„Treime sunt neamestecată, nedespărțită; despărțită după Fețe, și Unime sunt din Fire unită”, zice Tatăl, și Fiul, și dumnezeiescul Duh.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca și noi; deci, ca pe un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca, prin rugăciunile tale, să ne îndreptăm.
Și iarăși irmosul: Strigat-am cu toată inima mea...
CONDAC, glasul al 6-lea
Alcătuire a Sfântului Roman Melodul
Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie și te vei tulbura. Deșteaptă-te, dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce pretutindeni este și toate le plinește.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; dar nu ne părăsi pe noi până în sfârșit, Dumnezeul părinților (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Păcatele lui Manase ți-ai îngrămădit cu voința, suflete, punând ca pe niște urâciuni patimile și înmulțind cele dezgustătoare; dar, pocăinței lui râvnind cu căldură, câștigă-ți umilință.
Necurățiilor lui Ahav ai râvnit, suflete al meu! Vai mie! Te-ai făcut lăcaș întinăciunilor trupești și vas urât al patimilor. Dar din adâncul tău suspină și spune lui Dumnezeu păcatele tale.
Încuiatu-s-a ție cerul, suflete, și foamete de la Dumnezeu te-a cuprins, că nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tesviteanul, ca și Ahav oarecând; deci, sareptencei asemănându-te, hrănește sufletul prorocului.
A ars, oarecând, Ilie pe cei de două ori câte cincizeci și pe prorocii cei de rușine ai Izabelei, când a junghiat, spre mustrarea lui Ahav. Dar fugi, suflete, de asemănarea celor doi și te întărește.
Slavă..., a Treimii:
Treime neamestecată, nedespărțită, de o ființă și o fire; lumini și lumină, și trei sfinte și Unul sfânt, este lăudat Dumnezeu – Treimea. Deci, laudă și slăvește, suflete, Viață și Vieți, pe Dumnezeul tuturor.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Te lăudăm, te binecuvântăm și ne închinăm ție, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Fiul și Dumnezeu; și tu însăți ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cerești.
Și iarăși irmosul: Greșit-am, fărădelege am făcut...
Cântarea a 8-a
Irmosul:
Pe Cel pe Care-L slăvesc oștile cerești și de Care se cutremură Heruvimii și Serafimii, toată suflarea și zidirea, lăudați-L, binecuvântați-L și-L preaînălțați întru toți vecii (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Drepte Judecătorule, Mântuitorule, miluiește-mă și mă izbăvește de foc și de groaza ce am a petrece la judecată, după dreptate; iartă-mă mai înainte de sfârșit, prin fapte bune și prin pocăință.
Ca tâlharul strig Ție: Pomenește-mă! Ca Petru plâng cu amar: Iartă-mă, Mântuitorule! Strig ca vameșul, lăcrimez ca păcătoasa. Primește-mi tânguirea ca oarecând pe a cananeencei.
Tămăduiește putreziciunea smeritului meu suflet, Mântuitorule, unule Tămăduitorule. Pune-mi doctorie vindecătoare și untdelemn și vin, lucrurile cele de pocăință, și umilință cu lacrimi.
Cananeencei urmând și eu, strig: Miluiește-mă, Fiul lui David! Mă ating de marginea hainei Tale, ca aceea căreia-i curgea sânge; plâng ca Marta și ca Maria pentru Lazăr.
N-ai râvnit păcătoasei, o, ticălosul meu suflet, care, luând alabastrul cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului și cu părul le-a șters; că a rupt zapisul păcatelor ei celor de demult.
Cetățile cărora le-a dat Hristos Evanghelia, știi, suflete al meu, cum au fost blestemate; teme-te de pildă, să nu te faci ca acelea; pe care, asemănându-le Stăpânul cu Sodoma, până la iad le-a osândit.
Să nu te arăți, o, suflete al meu, mai rău prin deznădăjduire, ci auzi de credința cananeencei, pentru care, la cuvântul lui Dumnezeu, s-a tămăduit fiica ei. Strigă și tu din adâncul inimii, ca și aceea lui Hristos: Fiul lui David, mântuiește-mă și pe mine!
Slavă..., a Treimii:
Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălțăm, dumnezeiescului Duh cu credință să ne închinăm, Treimii celei nedespărțite, Unimii după ființă, ca Uneia ce este Lumină și Lumini, Viață și Vieți, făcătoare de viață și luminătoare a marginilor lumii.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Cetatea ta păzește-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că în tine aceasta cu credință împărățind, în tine se și întărește și, prin tine biruind, înfrânge toată încercarea, robește pe vrăjmași și îndreaptă pe supușii ei.
Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Andrei cinstite și Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să fie păziți de toată mânia, necazul și stricăciunea; și să fim izbăviți de greșeli, noi, cei ce pururea cinstim pomenirea ta cu credință.
Și iarăși irmosul: Nașterea din zămislirea...
A Treimii:
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Părinte fără de început, Fiule Cel împreună fără de început, Mângâietorule Cel bun - Duhule Cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvântul, Cuvinte al Tatălui Celui fără de început, Duhule Cel viu și făcător, Treime și Unime, miluiește-mă.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Ca din porfiră s-a țesut trupul lui Emanuil înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.
Și iarăși irmosul: Pe Cel pe Care-L slăvesc...
Cântarea a 9-a
Irmosul:
Nașterea din zămislirea cea fără de sămânță este netâlcuită; Rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta, pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te mărim (de două ori).
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!
Bolile tămăduind, săracilor a binevestit Hristos-Cuvântul. Pe schiopi i-a vindecat, împreună cu vameșii a mâncat și cu păcătoșii S-a amestecat; sufletul fiicei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a întors cu atingerea mâinii.
Vameșul s-a mântuit și păcătoasa s-a înțelepțit, iar fariseul, lăudându-se, s-a osândit; că vameșul striga: Milostivește-Te! și păcătoasa: Miluiește-mă! iar fariseul se îngâmfa strigând: Dumnezeule, mulțumescu-Ți! și celelalte graiuri ale nebuniei lui.
Zaheu vameș a fost, dar s-a mântuit; și păcătoasa și-a luat dezlegare de iertare de la Cel ce are putere a ierta păcatele; pe Care fă-L milostiv, ție, suflete.