În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților nostri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluiește (de 12 ori). Slavă… Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți sa ne închinăm și să cădem la însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
După care, Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-i nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul și s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).
Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoință să alergăm noi, păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostivește-te spre noi și ne ajută; sârguiește că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tai în deșert, că numai pe tine te avem ajutătoare. (de două ori)
Slavă… Și acum…
Niciodată nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuiești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi Psalmul 50:
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, ca să fiu îndreptățit întru cuvintele Tale și să biruiești când vei judeca Tu. Că iată intru fărădelegi m-am zămîslit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Cântarea 1:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Adeveritu‑s‑au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne‑ai spus mai înainte despre greutățile prin care vom trece, dar ne‑ai și învățat să stăm împotriva lor cu bărbăție: „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de Hristos și rușinezi lumea iubitoare de plăceri!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Marea vieții văzând‑o înălțându‑se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune viețile noastre, Mult‑Milostive!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem și să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să alergăm, fraților, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne izbăvească.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovnicești. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătățile ce le avea, ba încă a ajuns să șadă plin de bube pe mormanele de gunoi, ca unul dintre cei loviți de mânia cerească. Și Dumnezeu, văzând credința sa, i‑a făcut parte de bogății mai mari decât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă‑ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simțind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiți și cei deznădăjduiți să capete nădejde.
Cântarea a 3‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„Adevărat grăiesc vouă: dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută‑te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință.” Și iarăși ne‑ai zis: „Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.” Unde este credința noastră când ne plângem că nu suntem ascultați? Poate cineva să spună că a cerut cu umilință cele de folos și nu le‑a primit? Să nu fie.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Întărește‑ne, Doamne, cum i‑ai întărit pe sfinții Tăi care s‑au aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Luminează‑ne, sfințește‑ne și ne miluiește Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„Cine cruță toiagul său își urăște copilul, iar cel care îl iubește îl ceartă la vreme”, ne învață Dreptul Solomon, picurând în sufletele noastre razele înțelepciunii. Oare avem priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom vedea‑o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
L‑a biruit David pe Goliat! Cel slab l‑a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaș! Și tot așa fiecare dintre creștinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputințele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creștinesc; bolnavii se vindecă, morții înviază, cei aflați în primejdii se izbăvesc. Arată‑ți și de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din pricina păcatelor noastre.
Cântarea a 4‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„Voi să nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea și să nu fiți îngrijorați, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de acestea. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate acestea se vor adăuga vouă”. Așa ne‑a poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăția se va lua de la noi, și ne așteaptă osânda veșnică.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Doamne, Cel ce ai înmulțit pâinile și peștii în pustie, săturând mii de oameni, Care poți să ne dăruiești toate cele de care avem nevoie și de care ai îngăduit să fim lipsiți pentru încercarea credinței noastre, arată și acum milele Tale și plinește toate lipsurile noastre.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Zece leproși au luat vindecare minunată, dar numai unul a știut să aducă mulțumire pentru ea. Peste mulțime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puțini știu să mulțumească pentru ele.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă‑te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuință să le primim prin mijlocirile tale, de care s‑au folosit cele trei fete sărace pe care le‑ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Veacuri întregi creștinii au trecut prin greutăți fără număr, dar ori de câte ori ți‑au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica noastră. Chiar și atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s‑a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice și dăruiește credincioșilor toate cele de trebuință.
Cântarea a 5‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: „Veți fi dați și de părinți și de frați și de neamuri și de prieteni, și vor ucide dintre voi, și veți fi urâți de toți, pentru numele Meu. Și păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre”.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip minunat înțelegerea și iubirea frățească dintre oameni, adu pacea Ta în familiile creștine, alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată neînțelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, și nu adunări idolești, cum uneltește nerușinatul diavol.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Mucenicie este să fim prigoniți de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îți înălțăm fierbinți rugăciuni. Tu, Doamne, l‑ai scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i‑o pregătiseră frații lui și mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceștia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ție că orice suferință își are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta‑credință și ai jertfit idolilor, dar maica ta și femeia ta ți‑au stat împotrivă și te‑au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu‑ți în fire, L‑ai mărturisit cu tărie pe Hristos, și pentru aceasta ai suferit dureri de neînchipuit, căci prigonitorii ți‑au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toți cei pe care iubirea acestei lumi îi ține departe de mântuire și întoarce‑i pe calea cea bună pe care tu însuți ai fost întors.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ceea ce cu înțelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei, și Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmășia și neînțelegerea dintre creștinii care ți‑au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se destrame, adu liniștea cea binecuvântată în viețile noastre, ale celor ce suntem încercați de răutatea oamenilor și a îngerilor căzuți.
Cântarea a 6‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Să luăm aminte la povața Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor, care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: „Nu v‑a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda”.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne‑a cuprins. Dă‑ne putere să ne ridicăm degrabă și să lepădăm de la noi duhul întristării și al necredinței. Înmulțește‑ne credința, sporește‑ne dragostea, dăruiește‑ne răbdare și nădejde, ca la trecerea din această viață să putem gusta din bunătățile pe care le‑ai pregătit aleșilor Tăi.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„Din nimic nu avem noi mai mult de câștigat decât din suferințe și pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veșnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim nestricăcioasa cunună?
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Precum stăteau coroanele pe capetele împăraților, așa stătea Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înțelegem dar că nici sărăcia, nici foamea și nici setea nu pot fi piedică pentru cei pe care încercările îi arată următori sfinților; și pe aceștia Domnul îi va răsplăti cu prisosință, așezându‑i la loc de cinste în curțile Sale.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Fecioară, izgonește toată mâhnirea, întristarea și toată ispita de la noi, păcătoșii tăi robi, și îndeamnă cugetele noastre spre săvârșirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credință și cu dragoste.
Cântarea a 7‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„N‑au trebuință de doctor cei sănătoși, ci cei bolnavi. N‑am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință”, a spus și ne spune cu blândețe Mântuitorul Hristos, așteptând pocăința noastră. Cine poate zice că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăință? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ține departe de Dumnezeu.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutății și duhul deznădejdii, și dăruiește‑ne darurile Duhului Sfânt: duhul înțelepciunii, duhul înțelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoștinței, duhul temerii de Dumnezeu și duhul bunei‑credințe.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei și ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, și noi în loc să vedem păcatele noastre ne mulțumim să credem că suntem mai drepți decât ei, asemănându‑ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptățirea noastră nu este și nu poate fi socotită drept pocăință, ci ne este cale a pierzării.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoașterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, și cu David, care mai înainte a fost tâlhar, rugați‑vă pentru noi dimpreună cu toți cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile sfințeniei, ca să luăm desăvârșit dezlegare de păcate și să trecem în caldă pocăință această viață trecătoare.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu dragoste i‑ai adus pe mulți la pocăință, Maică Sfântă, îndreptându‑i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate și dându‑le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greșelile noastre cele multe, și roagă‑te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându‑ne părtași cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s‑au mântuit.
Cântarea a 8‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Dar neprețuit sunt pentru neamul creștinesc fericirile pomenite în Evanghelie, și în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne‑ai binevestit: „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraților, la vremea rânduită de Dumnezeu, și bine le va fi celor care se vor învrednici de veșnica mângâiere.
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Miluiește‑ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluiește‑ne, Cel ce Te‑ai răstignit pentru noi, după ce ai primit bătăi și batjocuri ca mulțumire pentru dragostea pe care ne‑ai arătat‑o! Miluiește‑ne, Cel ce vei veni să judeci viii și morții, mântuiește‑ne!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Chip al morții sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la înfricoșătoarea osândă a păcătoșilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ decât a răbda dincolo chinuri fără sfârșit.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinților Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioșilor și Drepților, cu Sfinții doctori fără de arginți și cu ceilalți Mucenici, cu toți Sfinții știuți și neștiuți, rugați‑vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna și păcatul.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfârșit creștinesc dăruiește‑ne nouă, Fecioară Preacurată, izbăvindu‑ne de moartea năprasnică și de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.
Cântarea a 9‑a:
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
„Mare bucurie să socotiți, frații mei, când treceți prin diferite ispite”, ne‑a spus Sfântul Apostol Iacov, care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând și răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: „Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându‑se va lua cununa vieții pe care Dumnezeu a făgăduit‑o celor care Îl iubesc pe El.”
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Slăvindu‑Te, Îți mulțumim Ție, Doamne, căci nu treci cu vederea puțina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primești ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu știm să ne rugăm Ție cu zdrobire de inimă, nu știm să ne arătăm mulțumitori pentru toate binefacerile arătate și cu atât mai puțin pentru cele ascunse minții noastre, dar recunoaștem înaintea Ta că suntem neputincioși de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneți. Miluiește‑ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Să ducem lupta cea bună, ca să auzim și noi glasul cel preadulce: „Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, de moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi‑ați dat să mănânc, însetat am fost și Mi‑ați dat să beau; străin am fost și M‑ați primit; gol am fost și M‑ați îmbrăcat; bolnav am fost și M‑ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine”.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
O, dumnezeiești Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile și preamărite Puteri și Sfinților Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinților, apărați‑ne de tot răul, de toată ispita și necazul, și rugați pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinși de multe păcate.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cuvine‑se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a celor ce se roagă ție și Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce ești mai sfântă decât toți sfinții și mai grabnică în ajutor decât suntem noi în rugăciune, pe tine ceea ce ești cu adevărat ocrotitoare a creștinilor te mărim.
Apoi se face otpustul.