1.Iar tu, fiul omului, fă o tânguire pentru căpeteniile lui Israel şi spune:

2.«Ce este mama ta? O leoaică! Ea a dormit între lei şi între puii de leu şi-a alăptat puii săi.

3.A crescut pe unul din puii săi, care s-a făcut leu, şi a învăţat să sfâşie prada, şi a mâncat oameni.

4.Şi auzind popoarele de dânsul, a fost prins în groapa lor şi l-au adus în lanţuri în ţara Egiptului.

5.Aşteptând leoaica puţin timp şi văzând că aşteptarea sa este zadarnică, a luat pe altul din puii săi şi l-a făcut leu.

6.Acesta, făcându-se leu, a început să umble printre lei şi a învăţat să sfâşie prada şi a mâncat oameni;

7.A atacat casele lor şi le-a pustiit cetăţile; şi de larma răgetului lui, ţara şi locuitorii ei s-au îngrozit şi s-a pustiit ţara şi toate satele ei.

8.Atunci s-au sculat împotriva lui neamurile din ţinuturile vecine, şi-au întins cursele lor împotriva lui şi el a fost prins în groapa lor;

9.Atunci l-au pus în lanţuri într-o cuşcă şi l-au dus la regele Babilonului; apoi l-au vârât într-o cetate, ca să nu se mai audă glasul lui prin munţii lui Israel.

10.Mama ta a fost ca o viţă de vie, răsădită lângă apă; rămuroasă şi roditoare a fost ea din pricina belşugului de apă.

11.Şi ea avea coarde tari, pentru sceptre regale, şi şi-a ridicat trunchiul său sus printre ramuri dese şi atrăgea privirile cu înălţimea ei şi mulţimea ramurilor ei.

12.Dar a fost ruptă cu mânie şi aruncată la pământ, vântul de răsărit a uscat rodul ei; ramurile ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat şi le-a mistuit focul.

13.Iar acum ea a fost sădită în pustiu, într-un pământ sec şi însetat.

14.Din trunchiul ce poartă ramurile ei a ieşit foc, a mistuit rodul ei şi nu au mai rămas în ea coarde puternice pentru sceptrele regale. Aceasta este cântare de jale şi de jale va rămâne».